în Revista Neuma, nr. 5-6

Numeroase capitole din volum sînt legate de „drepturile” sexuale ale unor categorii de persoane. Cel mai important este Ius primae noctis din antichitate şi pînă azi, în forma în care s-a putut menţine. Andrei Oişteanu sintetizează drepturile suveranilor şi seniorilor pînă în secolul XIX, dar şi dreptul masculului în „haită” (că doar homo homini lupus), al nașului, beizadelei, jupînului, al boierului asupra roabelor ţigănci, al socrului, al oaspetelui (primit cu pîine, sare și fecioare) ba chiar și al starețului, că trebuie să faci ce zice popa și nu ce face el. Alte părți se referă la dimensiunea sexuală a locuinței și a limbajului, la sexualitatea părului și piciorului, la culturile virginității și respectiv virilității. Toate acestea trec prin literatura populară și cultă, prin mitologie și religie și constituie o lectură pasionantă. Andrei Oișteanu s-a obosit cu folos, prin ani, vreo șapte la număr, ca să scaneze raporturile între sex și societate, mobilizînd multă erudiție, intuiții fine și un stil compatibil cu subiectul. Eseurile sale au profunzime și rafinament spiritual, referințe bogate și bine alese. Ele oferă c t mai mult posibil din ceea ce este de necuprins cu privire la sexualitate, pe un Pămînt întreg și într-o istorie pe care autorul o trece prin filtru, de la Ghilgameș la prezentul imediat. Cu resursele sale intelectuale, eseistul își poate extinde oricît cercetările, astfel că o ediție a treia, amplificată, este perfect posibilă. Pentru o asemenea carte, ca să rămînem în domeniul imaginarului sexual, se potrivește vorba populară, atribuită unei femei: de lungă, poa’ să fie cît de groasă!