Vom gasi in volum proze subtile si discrete, miscatoare si enigmatice, despre drame de familie privite cind cu coada ochiului, cind drept in fata, cu intelepciune si ironie. Dozajul e mereu perfect, echilibrul fiind probabil virtutea principala a minimalismului (cuvint detestat de autor, el preferindu-i mult mai ciudatul termen <>). Niciodata povestile marginalilor, ratatilor, sotilor (ne)fericiti nu vor fi prea dulcege, patetice, burlesti sau cinice. Atitudinea scriitorului este mereu corecta si in sensul acesta s-ar putea vorbi despre o legatura intre minimalism si corectitudinea politica. Nu stiu daca nu cumva tocmai asta ii enerva pe cenzorii comunisti la proza tinerilor autori romani ai anilor 80: faptul ca aratau lucrurile prea normal, in mijlocul unei lumi obisnuite cu nefirescul. Raymond Carver a invatat sa puna intrebari soptite si insidioase, fara a veni si cu raspunsurile pe tava. In repetate rinduri s-a declarat apolitic, a dus pretinsa lui indiferenta si mai departe, spalindu-se parca pe miini in privinta sensului; dar, de fapt, toate aceste tertipuri <> urmaresc sa stirneasca in cititor o atitudine activa, participativa, sa-l scoata din starea de dulce amorteala in care l-au cufundat miile de pagini de lecturi comode.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri