A doua carte despre care vorbești dumneata, asta cu Fericirea, nu a fost gîndită să fie hrabaliană. S-a întîmplat să îmi dau seama la un moment dat că scriu un fel de continuare la Aleea Zorilor și atunci am ales să o torn tot într-o singură frază, dar inițial ea era un experiment în altă direcție. Mă jucam cu persoanele – treceam de la persoana I la a II-a, la a III-a – în corpul poveștii și trăgeam nădejde să creez o nouă persoană, persoana a IV-a, cumva din puterile unite ale celorlalte. Un Captain Planet, dacă știi desenele animate cu pricina. Am treizeci și cinci de ani – îmi place să experimentez, nu cred în concluzii.
