în Observator cultural, nr. 950

Gabriela Adameşteanu introduce aici, pe lîngă tema politicului în postcomunism, pe aceea a exilului/emigraţiei şi expune fără menajamente conflictele de natură politică şi resentimentele care îi polarizează pe rom nii din ţară în raport cu cei din diaspora. (Într-o paranteză fie spus, romanul adună cîteva – exagerate – scene-şoc, moartea prin împuşcare a iubitului Claudiei la Revoluţie, evocarea cutremurului din ’77, aluzii la orfelinate şi avorturi în comunism, ba chiar şi un atentat în Franţa care l-ar fi lăsat cu sechele pe Petru etc.) Una peste alta, prin forţa acestui personaj feminin memorabil – care, plîngîndu-şi anii irosiţi ai tinereţii, ajunge la bătrîneţe de un pragmatism cinic –, dar şi prin curajul de a repune pe tapet două decenii politice postdecembriste, Fontana di Trevi reconfirmă una dintre marile noastre prozatoare contemporane şi aşază o piatră tombală peste o epocă teribilă (comunismul), traumatică, atît pentru memoria individuală, cît şi pentru cea colectivă.