în Dilema Veche, nr. 765

Primul său roman tradus la noi, Zgomotul lucrurilor în cădere (Internaţional IMPAC Dublin Literary Award în 2014), este plasat, ca mai toate romanele sale, în Bogotá, de data asta în anii ’90, într-o perioadă cînd cartelurile de droguri fac legea pe străzi, iar amintirea lui Pablo Escobar, Regele Cocainei, domină încă peisajul socio-politic. Ca şi în 2666, trilogia lui Bolaño, există o suită aparent nesfîrşită de crime, de data asta însă motivate politic, asasinate la care oamenii ajung să-şi raporteze propriile biografii. „Noi, cei din generaţia mea, facem asta: ne întrebăm cum arătau vieţile noastre cînd se întîmplau astfel de lucruri, mai toate petrecute în anii ’80, şi cum ni le-au definit ele sau cum ni le-au modificat, fără ca măcar să ne putem da seama de ce ni se întîmpla“, spune Antonio Yammara, naratorul romanului, o frază-cheie pentru drama lui.