pe booknation.ro

Singurul roman al scriitorului francez Alain Fournier, intitulat Cărarea pierdută este un elogiu al simțirii, al sublimului senzorial care, oscilînd între rudimentar și serafic, naște tulburențe, rătăciri, regăsiri și redefiniri prin noianul de sufixe și prefixe ale gloduroasei existențe. Cu o timidă doză de ireal, de basmologie și aristocratism, ca o atingere de sidef a unui vis, Alain Fournier clădește caracterele unor personaje sinuoase și insinuante, aparent neajutorate și totuși extrem de determinate, ființe care se scurg și se reîntrupează din huma deznădejdii și speranței, două sentimente pe care puțini oameni reușesc să le despartă în felii concrete, amestecînd prin tăcerea strigătului povara necuvintelor și lașitatea omului care numai vrea să joace rolul îndrăznețului Icar, poate doar din absurda dorință de a dovedi ceva celorlalți taman atunci cînd trebuie să facă acest lucru cu propriul sine, nu neapărat ca o purificare lăuntrică, ci mai degrabă ca o împăcare cu năstrușnicia gîndurilor și pasiunilor nemărturisite care pot naște îngeri, dar și demoni, ba chiar și o inexplicabilă metisare a acestora într-un bulgăre de senzorial și rațional care urcă și coboară sufletele rebegite de mistuitoarea pasiune.