Constantin PIŞTEA în dialog cu Iulian BOCAI citestema.ro

Nu, îl trimisesem doar la Polirom. Și da, cred că o parte considerabilă din succes, atît cît e, se datorează faptului că Polirom e un nume cu rezonanță, iar concursul e înțeles ca fiind moștenitorul firesc al celui care mai înainte era la Cartea Rom nească, căci juriul și decidenții nu s-au schimbat cu totul (cred).

Habar n-am. Îmi zic adesea că dacă un text e bine scris acum, el trebuie să fie la fel de bine scris și peste cincizeci de ani, și că valoarea lui ar trebui să fie dată de calități intrinseci și nu de întîmplarea că l-a citit cineva și i-a plăcut. Există o satisfacție în a ști că ai scris un text bun, chiar dacă nu ar fi apreciat de nimeni, dar uneori e greu de deosebit de orgoliul compensator al celui frustrat de lipsa de atenție. În orice caz, mi se pare la fel de periculos să crezi că ești bun doar pentru că ți-o spun recenzenții, așa că dacă nu l-aș fi cîștigat aș fi continuat să-mi spun că e un text bun.