Constantin PIŞTEA în dialog cu Lucia DĂRĂMUŞ

Scriu pentru că altfel nu pot. Scrisul pentru mine reprezintă o modalitate de a mă îmblînzi pe mine, de a îmblînzi locul în care trăiesc. Da, fetița din romanul meu, Convoiul mieilor, încearcă să îmblînzească pentru ea, dar și pentru ceilalți, lumea. Asta nu înseamnă că nu are profunzime, ci tocmai din prea multă înțelegere a ceea ce se întîmplă în mod cumplit în jurul ei ea încearcă transformarea, refuzînd realitatea brută. De fapt, aș putea spune că ceva din Hannya sînt eu. Spun asta pentru că în toate cărțile mele, fără nicio excepție, mi-am pus personalitatea, am pus părți din viața mea, ficţionalizîndu-le, desigur. Scrisul e și o modalitate cathartică, de a te vindeca pe tine de anumite neplăceri, episoade triste etc. Copilăria mea nu a fost una extraordinară, dar orice prilej nefavorabil mie l-am transformat cu mintea în poveste.