Ce este acela un tudorism, din punctele voastre de vedere?
Tudor: O glumă mai amuzantă dec t cele obişnuite.
Robert: De acord!
Spuneţi în carte că aţi stabilit am ndoi ce replici să ajungă şi pe Facebook. A fost vreun caz în care Tudor n-a fost de acord cu transcrierea? Dacă da, de ce?
Robert: Pe mine mă pufneşte r sul c nd ăsta micu’ zice vreuna, mai ales că de cele mai multe ori le spune din senin. Iar el se uită la mine mirat şi mă întreabă: Ce-i de r s în asta? Am încercat să-i explic, mai ales c nd a mai crescut, care-i poanta pe care tocmai a făcut-o. Am căutat să-i demontez propriile jocuri de cuvinte, analogiile, paradoxurile pe care le-a spus. Uneori am reuşit, alteori, nu. E dificil să-i decodezi unui băieţel de 3, 4 ori 5 ani sensurile figurate ale unui cuv nt, ale unei situaţii. Pentru el, lumea este exact aşa cum se vede şi se aude. Mi-a mai spus: asta n-o pune pe Facebook. O fi crezut că e posibil să se r dă de ce a zis. I-am spus că oamenii r d cu el, nu de el. Că el e un mic magician care face vrăji, de al căror efect ne bucurăm, se bucură foarte mulţi. A înţeles că postările mele, cu acordul lui, sunt un gest de generozitate pe care îl facem, căci cei care citesc intră într-o lume unde, altfel, au foarte greu acces, poate chiar deloc: a copilăriei. E un băiat bun, s-a prins.
