S-a scris deja semnificativ despre culegerea de „tudorisme” (Tudor Șerban la vorbă cu Robert Șerban. Tata, eu glumesc serios!, cu ilustraţii de Bogdan, Jan şi Julian Achimescu, editura Polirom, Iaşi, 2018) pe care Robert Șerban a publicat-o cu permisiunea fiului său, Tudor, „autorul” întrebărilor sau replicilor care, culese de către tatăl său, redactate şi deja publicate pe pagina de facebook a acestuia, între 10 februarie 2013 şi 31 decembrie 2017, i-au făcut pe ambii să devină una dintre cele mai „like(d)” prezenţe pe, altfel, anti-sociala interfaţă de socializare. Trec peste directa şi, deci, întrucîtva limitata receptare în cheie umoristică a „tudorismelor” şi aş rămîne într-o continuare a interpretării „grave” deschise de post-faţa lui Pavel Șuşară, inspirat intitulată Învăţăturile lui Tudor către tatăl său, Robert. Există o apropiere temporară între percepţia realităţii (ca lume, limbaj şi proprie persoană în această lume şi limbaj) şi reacţia la zisa realitate cu ceea ce numim generic „fantastic”, apropiere pe care numai copiii o au. Cîteva dintre „tudorismele” dintre cei doi Șerbani sunt dovezi ale acestei apropieri, foarte bine surprinse de maniera de culegere-redactare a literatului Robert: lasă replica brută a copilului Tudor, oferă doar încadrarea momentului.
