pe scena9.ro

Era timpul unui update. Și iată că după o lungă aşteptare Polirom publică în sfîrşit Miturile Greciei antice, sinteza clasică din 1955 a lui Robert Graves. Din Graves au mai fost traduse în trecut romanele istorice Eu, Claudius împărat…, Claudius zeul sau Comitele Belizarie.   Cu talentul său de romancier, Graves a compilat din sursele (multe fragmentare) avute la dispoziţie o naraţiune fluentă, deşi uneori aceasta ajunge să semene – tocmai din pricina divergenţei surselor – cu grădina potecilor care se bifurcă a lui Borges. Panteonul zeilor, eroilor şi aventurilor este descris de Graves cu eleganţă şi rigurozitate. Rezultatul nu este un roman, ci o mie de romane schiţate în cîteva pagini. După cum ştim de la critici formalişti ca V.I. Propp, care a plecat de la studierea elementelor recurente din basmele ruseşti, orice naraţiune se reduce la cîteva structuri („funcţii”) de bază. În Eroul cu o mie de feţe, Joseph Campbell făcea o operaţiune asemănătoare pornind de la compararea diverselor mitologii. Legenda zice că George Lucas ar fi fost inspirat de Campbell atunci cînd a făcut Războiul Stelelor. Adevărul e că Lucas ar fi putut fi la fel de bine stimulat de aventurile lui Tezeu: puneţi-l pe Tezeu în locul lui Luke, pe Minos în locul împăratului, pe Ariadna în locul prinţesei Leia  şi pe Darth Vader în locul Minotaurului. Lucrul cel mai fascinant pentru cei/cele care citesc Miturile Greciei antice este în ce măsură poveştile de acolo epuizează arborele scenariilor posibile – de la queste eroice la romane sentimentale.