în filme-cărţi.ro

Vă puteţi imagina cum ar fi viaţa voastră dacă aţi fi arestate la 16 ani, torturate şi condamnate pe viaţă, pentru că aţi îndrăznit să îi cereţi profesorului de matematică să predea matematică şi nu politică? Cum ar fi să ştiţi că urmează să fiţi arestate şi, pur şi simplu, să aşteptaţi momentul zile în şir? Sau să fiţi obligate să vă căsătoriţi cu anchetatorul vostru, cu un om care vă ştie viaţa în amănunt şi care are putere deplină asupra tuturor celor pe care îi iubiţi? Marina Nemat a trăit o astfel de viaţă şi a îndrăznit să pună povestea pe hîrtie abia la mai bine de 20 de ani după ce a fost eliberată. Prizonieră în Teheran nu este numai povestea Marinei Nemat, ci, aşa cum şi ea şi-a dorit, cartea este povestea femeilor rămase în închisoare sau a celor care nu au mai apucat să îşi revadă vreodată familiile. De asemenea, este o modalitate de a vedea şi înţelege schimbările prin care Iranul a trecut, însă văzute prin ochii unei copile, mult prea tînără pentru a face faţă cruzimii lumii în care s-a născut. Pe tot parcursul cărţii nu am putut să îmi iau gîndul de la un lucru, şi anume că închisoarea se afla la numai cîţiva kilometri de casa ei, de părinţii ei, de cărţile şi de biserica ei, şi totuşi toate păreau atît de îndepărtate nu numai ca distanţă, dar şi în timp.