pe catavencii.ro

N-ai crede, cînd citești primele scrisori ale lui Dostoievski, că adolescentul naiv, respectuos și chitit să facă o carieră, care-i trimite tatălui său cereri stăruitoare de bani din partea sa și a fratelui său mai mare, va avea o carieră literară. La 16 ani, Dostoievski pare dornic să-i facă pe plac tatălui său, medicul de țară care l-a trimis la Petersburg la studii, crede în Dumnezeu cu fervoare, dar începe să bage de seamă că, în timp ce alți colegi ai lui, din familii bogate, sînt scutiți de taxe, el și Mihail sînt puși să tot scoată bani din buzunarul tăicuțului lor. Foarte tînărul Dostoievski crede că e nedreptățit la note, deși tot el recunoaște că nu se descurcă prea bine la anumite materii, dar asta nu-i spune tatălui. După ce mai crește, pe Dostoievski încep să-l bîntuie gînduri literare. Dar de-abia după moartea tatălui, de care adolescentul pare mai mult să se fi temut decît să-l fi respectat, tînărul Feodor Mihailovici prinde curaj. Și chiar dacă a căpătat titlul de sublocotenent-inginer în sistem, nu mai are chef să tragă mîța de coadă ca angajat al statului. Îl pomenește tot mai rar pe Dumnezeu în scrisorile sale și vede în literatură o afacere care l-ar putea scăpa de datorii. Mai întîi ca traducător, apoi ca autor de literatură. Cere bani de la rude și de la prieteni, în numele proiectelor sale.