pe catavencii.ro

Căci în povestirile sale, chiar și în cele de un umor negru, simți că mai e ceva nespus și tragic, acoperit de beții și de mahmureli, de vise de genialitate și de o permanentă bănuială a ratării, care-i face pe scriitorii din textele lui să bea intens și să-și combată mahmureala cu noi ședințe de băutură și cu cîte o aventură sexuală de factură mecanică. Din cînd în cînd, sătul parcă să se tot întoarcă la același subiect, Bukowski o dă pe fantastic, dar pornind de la aceeași materie primă, încît fantasticul pare un vis fie al unei curve bețive care se crede Ioana d’Arc, fie produsul altcuiva, care-și închipuie că Moartea însăși l-a servit la bar. Dacă, la noi, ești o persoană cu pretenții, n-o să te lauzi că ai citit Bukowski, dar ceva mă face să cred că în profunzimea acestor pretenții se ascunde o slăbiciune față de promiscuitatea din care, la noi, au apărut mari cariere.