în Orizont nr. 6

În F șii de rușine lumea textului se configurează cu o concizie crîncenă: perforează scutul de protecție al cititorului și îl injectează cu o doză de autoscopie violentă. Simple, rostogolindu-se cu o rapiditate cumplită, abia atinse pe alocuri de contondența argoului, cuvintele au firescul simptomatologiei crude și inițiază, totodată, ofensiva pe cîmpul de toleranță al creativității: ce și cum să scrii astfel încît străduința să fie suportabilă, iar scriitura – izbăvitoare? La întrețierea dintre metanarațiune, narațiune subiectivă, narator omniprezent și flux de conștiință alunecă F șii de rușine - cu mobilitatea tăioasă a stilului, cu anacrize care verifică subtil disfuncția existenței și cu prolepse care, într-o realitate infernal dereglată, marchează totuși străfulgerările unor sensuri călăuzitoare. Bun cunoscător de teorie literară, Cristian Fulaș e, înainte de toate, un prozator veritabil.