pe booknation.ro

Însă Jean Mattern nu caută să ne ofere o exorcizare totală a faptelor sau a idealurilor acestora, ocupîndu-se mai mult de supraviețuitorii atentatului, dar și de victimele acestuia, așezînd simțirile post-traumatice într-un ținut gloduros situat între două garduri de sîrmă ghimpată. Poate ca o polemică a sufletelor îndurerate sau ca un strigăt al ființelor simple care nu pot înțelege de ce dumnezeul oricărei religii poate permite ca asemenea atrocități să se întîmple. Nu, nu este vorba despre ateismul deznădejdii și nici despre imprecații șerpuitoare adresate divinității sau hazardului. Poate că este vorba doar despre trăirismul celor care vor privi întotdeauna după umăr, al celor care vor tresări la orice zgomot imprevizibil, mai mereu suspinînd oclusiv în temnița spaimei împămîntenită în subsidiarul gîndurilor mărturisite doar pe jumătate. de obicei cu jena eroului care nu are nevoie de decorații pentru a simți că a făcut ceva pentru patrie.