pe bookhub.ro

Teza romanului, cea a ratării absolute și a dependenței, nu este o terra virgina în beletristică, însă maniera prin care autorul gestionează și dispersează, cu o mînă sigură, tensiunea și reversul acesteia, este o clară confirmare a reușitei. Cristian Fulaș, preocupat de psihologie, își permite, în mod avizat, să radiografieze în paginile cărții sale destinul inexorabil al unui ratat. Mai exact, romanul – scris la persoana I – urmărește cu o seriozitate contabilicească f șii din viața protagonistului, în care – trebuie atenționat cititorul! – nu găsești grame de familiaritate. Viața dusă în rateuri permanente are ca punct de plecare un eșec adolescentin – aparent, nevinovat – care, în timp, l-a împins pe anti-eroul nostru într-o pedalare în gol.