în Rom nia literară, nr. 9

Spuneam în preambul că Scurtă istorie, deşi nu este scrisă pentru cititorul obişnuit – pentru care sintagma stilistică diacronică nu înseamnă nimic –, poate fi utilizată cu mult folos şi în scopuri didactice. Aceasta, deoarece capitolele individuale, extinse şi concentrate exclusiv asupra scriitorului vizat, conţin subtile lecţii despre ce este şi cum funcţionează literatura. Mai mult chiar decît relectura, din unghi contemporan, a unor scriitori consacraţi ai interbelicului, paginile din acest al doilea volum al istoriei sînt o antrenantă naraţiune despre formele şi metamorfozele ideii de literatură, aşa cum s-a configurat aceasta în epoca de vîrf a spiritului rom nesc. Scurtă istorie realizează şi ea, pe cont propriu, dezideratul călinescian de a fi o calilogie, o convingătoare pedagogie a frumosului literar.