pe filme-cărți.ro

Tendință aceasta e veche, însă extinderea de azi a domeniului luptei are loc pe fondul anulării îngrădirilor sociale și morale pe care generațiile anterioare erau ținute să le respecte. Doar că, explică autorul, „liberalizarea extinsă a economiei și moravurilor nu contribuie la înflorirea omului, ci face din el un individualist.” Adică tendința spre îndestulare, accesibilă unui număr tot mai mare de oameni, ca și libertatea sexuală generalizată, departe de a diminua încleștarea, o fac și mai aprigă. Pentru că, învingători sau învinși, toți continuă lupta. Însă o cîștigă doar învingătorii. Autorul are totuși dreptate: lumea își pierde pe zi ce trece criteriile. Care, deși se manifestă pentru cei mai mulți doar sub formă de constrîngeri, înseamnă oricum mai mult decît nimic. O concepție conservatoare cum rar mi-a fost dat să întîlnesc. Poate, cîndva, la Céline. Michel Houellebecq plutește în siajul lui Céline către același capăt al nopții, pe trame autobiografice cu multe similitudini. Atît de multe, mai ales mentale, încît îmi creau senzația că recitesc!