Femeia îndurerată/îndoliată vede cu coada ochiului, aude voci, rătăceşte între trecut şi viitor, între memorare şi imitare – un amplu şi complex balet al mişcărilor interioare al unui corp care internalizează dispariţia şi absenţa. Dacă, în cazul autobiografiei, validarea vine tocmai din exprimarea durerii prin clişee, după cum elegant spunea Barnes, DeLillo arată că romancierul trebuie să meargă mai departe cu ajutorul limbajului şi al imaginaţiei. Diarista Didion înregistrează jurnalistic şi descrie cronologia durerii, romancierul DeLillo explorează artistic şi scrie fantasma durerii. Didion & DeLillo, două faţete ale doliului.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri