pe constantinpistea.ro

Citeşti şi te îngrozeşti de lipsa de umanitate pe care o poate încuraja conducerea unei ţări la sfîrşitul secolului XX. Ai putea avea impresia că totul se petrece prin Evul Mediu, dacă nu ai identifica mecanisme care se reproduc prin mutaţie inclusiv în Rom nia actuală. Este vorba despre incompetenţă şi parvenitism, despre lipsa de caracter şi despre vulgaritatea conducătorilor, precum şi despre formatarea oricărei conştiinţe care s-ar putea opune. Nu-ţi poţi vizita mama care se află pe patul de moarte dacă nu ai un permis de călătorie, iar dacă ai vedere la piaţa centrală, n-ai voie să afişezi la fereastră decît perdeaua transparentă, oferită de regim. Dacă ai avut un bunic ori un tată revoluţionar, ai ceva şanse în plus la un loc de muncă decent, însă dacă vreo rudă de-a ta a fost acuzată de crime antirevoluţionare, atunci chiar că ai încurcat-o. Zîmbeşti amar citind prozele din Acuzaţia, pentru că ştii înaintea personajelor de aici că nimeni nu are nicio şansă. Unii, deşi obedienţi, au clipe în care încep să spere, însă suferă în urma unui moment de iluminare în care-şi dau seama, o dată pentru totdeauna, că trăiesc în mijlocul unei minciuni uriaşe.