Scrisă într-un stil alert, povestea te poartă printr-o lume cunoscută, în mare măsură, tuturor celor care au o viață urbană activă într-un oraș cum este Bucureștiul zilelor noastre. Este nevoie de puțină răbdare ca să treci de primul capitol, care creează impresia unei relatări de viață aproape banale sau, oricum, destul de familiară multora, în care personajul principal, Mihai Marinescu (numele acesta neutru pare ales special parcă pentru a spune că istoria i se poate întîmpla oricui sau că nu e o carte autobiografică), relatează cum a divorțat de o femeie insipidă, că în timpul procesului s-a îndrăgostit de avocată, că avea un job de copywriter care îi crea probleme de identitate și că nefiind înțeles nici de iubita vieții lui, – pe care o descoperise ca „un extraordinar catalizator de energie, un roller coaster al emoțiilor”, de care se atașase în așa măsură încît nimic nu ar fi putut să le „distrugă mitologia de cuplu” – , nici de viitorii socri și nici de șefii care au ales să-l avanseze pe un coleg parvenit incapabil, în defavoarea lui, care era strălucit, dedicat firmei și agreat de colegi, a hotărît să demisioneze și să se facă șofer de taxi, creînd un adevărat val de indignare printre prieteni. Și pentru ca drama să aibă toate ingredientele, logodnica l-a părăsit, lăsîndu-l cu inima frîntă și cu datorii la bancă.
