în Acolada, nr. 12

Tîrgul se relevă printr-o ciudată ambivalenţă care dă şi măsura timpurilor: binele şi răul, odinioară şi vremea torţionarilor, vînzoleala zecilor de locuitori sau oaspeţi, staticul şi tăcerea, oglinda, ceasul, fotograful, scrisorile, ilustratele, albumele, singurătatea, frica, personificată, somnul şi moartea.
Cu acest „amestec” de documente-simboluri, microbiografii şi imagini topografice se realizează o excelentă monografie a Rîmnicului. Oraşul însuşi e încarcerat cu toată semnele lui de vitalitate oprită. Nu în zadar se spune că imaginarul face realul mai adevărat. E o istorie ceva mai mare şi altă istorie mică alcătuită din sumedenia detaliilor – materia primă a unei arhitecturi narative temeinice. Şi mai concurează atmosfera rezultată care ajunge pînă la confiniile mitului.