pe filme-carti.ro

Dincolo de exemplele numeroase, de referințele la documente și la arhive, la cărți și tratate studiate, eseul lui Bogdan Suceavă este, așa cum se spune de altfel și în text, „o explorare a istoriilor alternative”, a felului în care istoria ar fi arătat dacă aceste manuscrise și cărți pierdute n-ar fi dispărut. Numai că, de multe ori, autorul se foloseşte de exploarerea efectivă a istoriei manuscriselor pierdute pentru a pune multe întrebări și a oferi cîteva, mult mai puține răspunsuri. De altfel, nu pot nega că este un eseu interesant, dar parcă nu am mai întîlnit niciodată un eseu pe o temă atît de importantă în care să existe, la aproape fiecare paragraf, așa de multe întrebări. Probabil ar mai trebui scrisă o carte, poate a aceluiași autor sau chiar a altuia, care să conțină mai multe răspunsuri, mai multe concluzii. Pînă la urmă, totuși, este important că, indiferent că multe dintre documente nu au fost pierdute aleatoriu, ci chiar din voința omului, consecințele sînt ireparabile, atît din punct de vedere intelectual, cît și moral.