Cei frumoși și cei buni (Polirom, 2017, 181 pag.) mi-a redeschis rana de nuvelă rom nească, vie și ivită ca exercițiu de stil, ton și conținut. Cinci nuvele („50 de bani”, ”„Agenția”, „Liniștea”, „Giovanni”, „În celălalt loc, cu o spaimă perpetuă”) asemeni unor intervenții ATI, în încercarea – reușită zic, de resuscitare a unui gen în care Cristian Fulaș nu promitea să se producă. În fond nici acum nu avem cinci nuvele, ci deținem cinci debuturi de roman, cinci exerciții de admirație a lumii. O lume apocaliptică, vindecată prin cuvînt. O lume bezmetică, rescrisă în frenezia luminii. În epoca lucrurilor care a luat locul epocii oamenilor (scrie el, la pagina 164) cartea lui C. Fulaș este un scurt îndrumar de refuzare a robotizării, aneantizării în umanisme fără om. Un țintar de metafore nerostite, tonul poveștilor rămîne optimist, de o uluitoare vivacitate. O carte asupra căreia revii, asemeni unei antologii de pasteluri ale încrederii în Om.
