în Observator cultural, nr. 901

Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană este, poate, cea mai bună sau, oricum, cea mai militantă, mai decisă, mai tranșantă carte de pînă acum a lui Vintilă Mihăilescu: o foarte prețioasă resursă, deja. Și, așa cum vom vedea, un butoi cu pulbere. Căci dacă sociologia (așa cum știm de la Bourdieu) este un „sport de luptă” (mai exact, de contact), antropologia ține mult mai mult de o finețe balistică, în cartea de față ea apărînd clar – așa cum am spus și la lansarea din Tîrg – ca un un fel de squash (sau snooker): nu există, așa cum cred „metafizicii” brutaliști simplist-binari, de dreapta sau stînga, lovituri directe, adevăratele lovituri, dacă nu decisive, capabile cel puțin să marcheze puncte și, în primul rînd, să-și atingă ținta, sînt cele indirecte, „cu manta”, care cer, așadar, cu atît mai multă precizie, dar una dinamică, procesuală.