pe bookaholic.ro

Darul lui Serafim, o carte pentru care aveam ideea de ceva vreme – un cerșetor așezat într-un fel de punct nevralgic al orașului și al vieților tuturor, cu o pagină care se repetă de trei ori în roman, ca și cum el ar începe de trei ori. Nu aveam însă toate poveștile. Pe prima am găsit-o tot în timp ce mă documentam pentru Fotograf. Am dat peste cîteva mărturii ale unor foști muncitori din Uzinele Malaxa și pasiunea cu care ei își apărau fostul patron m-a intrigat. Am început să caut mai multe despre Nicolae Malaxa, am aflat despre servieta cu cele 100 de milioane. Se închega romanul. În timp ce scriam Darul lui Serafim, aveam inima strînsă de teamă ca nu cumva să scrie altcineva cartea lui Manuc. Mi se părea atît de frumos subiectul încît eram convinsă că altcineva îl va descoperi, înainte să prind eu suficientă putere ca să-l scriu.