Într-un sat ficțional pe nume Mireni, care trăiește din producerea mierii, salcîmii pot fi folosiți pentru miere doar atunci cînd sătenii fac dragoste sub ei. Urmează un adevărat iureș între planuri ficționale și auto-ficționale, între real și suprareal, la finalul căruia îți dorești să fi existat, de fapt, satul Mireni. (...) Altminteri, Miere s-a născut dintr-o proză scurtă intitulată Motocultorul, în care, în urma defiletării unui capac de rezervor de benzină, un cort de nuntă se inundă cu miros de salcîm, nu de petrol. La fel ca și Cazemata, Miere stă pe o metaforă biblică. Intenția lui Tudor Ganea a fost să trimită spre zona chorală a pre-literaturii, un spațiu vag, în care toposul abia începe să se formeze – iar mierea metaforizează „raiul autorilor”. Sau, după cum declara într-un interviu recent din Suplimentul de cultură, „Am încercat să pun carne pe o fantomă. Mireniul este o metaforă pentru acest spaţiu sită, trama neterminată.”
