O plimbare in pădure de Bill Bryson nu se abate cu nimic de la seria de calități care caracterizează aceste epopei ale mersului biped și foarte rar asistat de alte mijloace de locomoție: umor, cinism, simț de observație, și mai mult umor, erudiție, acuitate psihologică în raport cu ceilalți, foarte mult umor. O particularitate a acestui jurnal este că Bryson, spre deosebire de restul călătorilor pe care i-am urmărit pînă acum, și-a luat și un tovarăș pentru supliciul de pe cărarea Munților Apalași, iar interacțiunile dintre ei sînt de un așa haz, încît nu e de mirare că Hollywood-ul a mirosit oportunitatea și a pus de-o ecranizare, avîndu-i în rolurile principale pe Robert Redford și Nick Nolte. Oricît de cinefil aș fi, nu cred, însă, că o să văd vreodată acel film, deoarece vocea lui Bryson-scriitorul mi-a devenit prea apropiată și a avut harul de a mi se infiltra în minte prea mult, pentru a mai putea fi substituită. Prin intermediul ei mi-au fost dezvăluite detalii obscure, dar pasionante, despre zonele străbătute de acel traseu și mi s-a oferit șansa să ajung la concluzia că mutilarea pădurilor prin prostia și nemernicia autorităților nu este doar apanajul rom nilor. Reconfortant? Nu chiar.
