în Luceafarul de dimineaţă nr. 10

Dacă ne amintim că primul torţionar condamnat pentru crimele sale este Alexandru Vişinescu, tocmai comandantul penienciarului respectiv (din Rîmnicu Sarat, n. n.), evidenţierea acestui loc sinistru e cu atît mai necesară. Viorica Răduţă a exploatat magistral situaţia şi ne oferă o carte care e tot roman, nu nonfiction, cum am crede, ci bazată, cum se spune, pe evenimente reale. Plonjăm astfel într-un univers distrugător, sumbru, fără speranţă. Aş cuteza să spun că după Gherla a lui Paul Goma – scriitorul a împlinit 82 de ani –, aceasta este a doua carte care pătrunde în miezul cel mai adînc al întunericului.
O altă (calitate) a cărţii e dată de descrierea minuţioasă, dar într-un registru expresionist, a oraşului Rîmnicu Sărat. Rar găsim o asemenea evocarea unui loc natal, totul făcut cu o sensibilitate dureroasă şi cu un ochi, cum se zice, monstruos.