pe alecart.ro

O vară cu Isidor a însemnat pentru mine o avalanșă de sentimente, cîteva lacrimi în colțul ochiului, curiozitatea de a descoperi emoțiile unei fetițe și ale prietenului ei de o vacanță, straniul condor Isidor, o lume familiară și totuși nouă. M-am bucurat să observ stilul domol, impregnat de poezie și în același timp palpitant al volumului. Serena este o fată de vîrsta mea (are 13 ani, un telefon mobil, două prietene, părinți grijulii – deci, semănăm!), cu o personalitate puternică. Ea aude la știrile de seară despre bătrînul Isidor, devenit cel mai vîrstnic locatar de la Zoo și e atrasă de el. Povestea este spusă din două perspective: pe de o parte sînt trăirile fetiței așa cum le înțelege ea și pe de alta, gîndurile condorului, care a stat 40 de ani în captivitate. Ideea mi-a plăcut, mi-am zis că Veronica D. Niculescu e prietena mea, căci, iată, și eu scrisesem un fel de nuvelă în care un băiat și o pisică prezentau din perspective diferite viața și dacă Isidor se bucură de atît de mult succes, cine știe… E adevărat că perspectiva fetiței este mai cuprinzătoare decît a condorului, dar a lui mi s-a părut mai reflexivă, mai tristă tocmai prin inocența pe care o presupune.