în Steaua nr. 4

Pe parcursul convorbirilor, Ileana Mălăncioiu face radiografia literaturii și a culturii în Rom nia post-decembristă, iar diagnosticul pe care îl pune poeta este sumbru. Pauperitatea editurilor și a revistelor literare din țară, subfinanțate și victime ale dezinteresului decidenților politici, conjugată cu apetitul minor al oamenilor pentru lectură, creionează un portret cu tușe gri al scriitorului, respectiv al omului de cultură din Rom nia. Ileana Mălăncioiu plonjează, de asemenea, și în registrul autobiografic, rememorînd amintiri din prima copilărie petrecută într-un sat din județul Argeș, într-o familie cu patru fete. Tatăl era mic funcționar, iar mama țărancă cu patru clase, însă cu vocație de povestaș și umor mucalit. Moartea prematură a celei mai mici dintre surori, la 33 de ani, o va inspira pe Ileana Mălăncioiu să scrie volumul de poezii Sora mea de dincolo, scrisul fiind act terapeutic și de supraviețuire.