pe facebook.com/paginaMihaiRadu

E o carte foarte bine scrisă, cu suficient umor și autoironie cît să fie crudă (de altfel, Mihai mi-a mărturisit că a vrut să scrie o carte simplă și crudă, ceea ce i-a ieșit de minune), dar și efervescentă, precum o pastilă de vitamina C pe care o pui pe limbă în loc de pahar, îți place, dar te pișcă și te doare în același timp. Da, eu așa iau pastilele efervescente, îmi place puțină durere. Sau mai multă. Așa e și cartea asta, te întoarce spre tine cu spaimă și compasiune, îți place, te doare. E exact genul de carte pe care mi-aș fi dorit să o fi scris eu (am mai simțit asta de curînd la Vara în care mama a avut ochii verzi a Tatianei Țîbuleac, care e mai degrabă un mare poem, de asemenea crud, un must read). O carte despre viață, așa cum ni se întîmplă și scurge. Nu o să vă povestesc cartea, nu aș ști cum fără să-i știrbesc rotunzimea, luați-o și citiți-o.