Pentru mine, cartea lui Ioan-Florin Florescu a fost realmente o întîlnire fericită. Am zăbovit îndelung între paginile ei, deşi textele se parcurg nesăţios. Pot fi citite oriunde se deschide pagina, dar simţi instinctiv că e bine să le însoţeşti ritmic. E un alt fel de „roman”, în care nonficţiunea îşi creează propriul personaj, aflat în permanentă mişcare. Nu veţi citi un jurnal propriu-zis, nici măcar mărturii ale unui autoexilat, ci pur şi simplu însemnările unui intelectual creştin care-şi poartă cu sine, ca o capsulă magică, propria lume. Rădăcinile.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri