pe ro.baricada.org

Dimpotrivă, lipsa unei reacții consistente împotriva legitimării postcomuniste a legionarismului, așa cum a observat-o și explicat-o foarte bine Michael Shafir, ar trebui să ne îngrijoreze. La fel cum ar trebui să ne îngrojoreze și ceea ce Michael Billig a numit „naționalism banal”: simbolistica naționalistă latentă, neconștientizată de către protagoniști ca aparținînd unei ideologii specifice și în același timp nocive, poate fi activată spontan în anumite împrejurări, conducînd, în combinație cu alți factori, la o fragilizare a democrației per ansamblu. Să nu ne bucurăm deci că Partidul Rom nia Unită nu a reușit să intre în Parlament la alegerile din 2016, sau că nelegionarismul și dacismul sînt discursuri lipsite de un viitor politic menționabil. Dacă ne uităm la popularitatea stereotipiilor împotriva minorităților etnice, religioase și sexuale, cuplate cu un anti-europenism național-populist necritic, care mai degrabă ascunde decît relevă carențele Uniunii Europene responsabile pentru derapajele neoliberale din ultimii ani – vom constata că avem mai multe motive de nemulțumire decît ar părea la prima impresie. Dar, vorba filosofului Baruch Spinoza, înainte de a ne bucura sau, în cazul de față, de a ne întrista, trebuie în primul rînd să înțelegem.