pe filme-carti.ro

Ce am descoperit la Ioan-Florin Florescu? Pe de o parte, așa cum ziceam și mai sus, un excepțional talent de povestitor, avînd o foarte bună observație a micilor evenimente, acțiuni și personaje pe care ți le oferă viața în fiecare zi (mi-a adus aminte de cărțile și rubricile culturale ale lui Florin Lăzărescu, foarte bun observator și povestitor la rîndul său). Micile fapte și întîlniri se transformă în povestiri scurte, dar pline de efect, fie că vorbim despre joburile pe care le-a practicat în Scoția (a fost șofer la un restaurant indian, taximetrist ocazional fără acte), de oamenii pe care i-a întîlnit ca parte a vocației sale de preot sau de amintiri din viața din țară, departe acum. Cred că doar dacă un cititor ar fi răuvoitor sau rău intenționat, ar putea să îi displacă acest volum. Sînt texte simple, venite din inimă și, indiferent dacă ești ateu, agnostic sau credincios practicant, ar trebui să ți se pară umane și digerabile, oricîte întrebări ar stîrni sau diferențe față de propriile convingeri.