Nu trebuie să înțelegeți din cele de mai sus că Cei care mor și cei care vor muri ar fi o carte amuzantă. Deloc. De fapt, conversația (absolut savuroasă) dintre Pascal și administratorul de bloc a fost singura la care am rîs. În rest, am cam stat serioasă și mi-am analizat propria frică de moarte (cu care fiecare din noi se luptă, fie că recunoaște, fie că nu), propria atitudine cu privire la viața ce mi-a rămas de trăit (cu riscul permanent ca ea să nu mai fie disponibilă în cantitățile la care mă aștept eu, desigur) și la propria relație cu cei din jur, a căror viață este la fel de perisabilă ca și a mea. Pentru că asta îți face romanul lui Cornel Geoge Popa: îți pune în față o oglindă în care te vezi brusc bătrîn și cu o siluetă neagră ce pare să îți mîngîie ceafa cu o coasă. Și începi să te întrebi dacă ai făcut tot ce ai fi vrut să faci, dacă ai trăit cum ai fi vrut să trăiești, dacă ai iubit cît ai fi putut să iubești, dacă ai făcut pace cu toți cei cu care ai făcut război la un moment dat, dacă ești pregătit să te predai sau încă lupți.
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.
