pe catavencii.ro

Pentru romancierul american, madlena e misteriosul tablou pe care l-a văzut într-un anticariat din Paris. Madlena Aurorei Liiceanu e povestea plină de întorsături neașteptate a pictoriței, care-i amintește de o bună prietenă cu care și-a petrecut multe vacanțe de vară la Vama Veche. De data asta, povestea se leagă din „mărgelele” unor episoade înșirate pe ața cărții, cam ca în romanele memorialistice cu final deschis în care cititorul e lăsat să-și închipuie ce s-a întîmplat dincolo de litera cărții. Madlena o poartă mai întîi pe Aurora Liiceanu în lumea artistică din Parisul tot mai dezinhibat al primelor decenii din secolul trecut. Apoi, din aproape în aproape, la New York, pe insula Martinica, de acolo în Bulgaria și în Rom nia, pe urmele personajelor cărții sale. În scurtele popasuri eseistice dintre episoade, Aurora Liiceanu se întoarce la felul în care ne funcționează memoria, pe tonul unei conversații cu cititorul, fără complicații academice, ci ducînd această mult dezbătută chestiune în apele limbajului obișnuit.