Scrisă cu nedisimulată plăcere a povestitului și a (re)descoperirii, structurată de incontestabila experiență teoretică și practică a profesorului și practicianului de literatură, obișnuit cu jocurile, trucurile și chiar onestitățile dezarmante din spatele ficțiunii, cartea e, fără îndoială, un jurnal al trădărilor, renunțărilor, pierderilor, dezvrăjirilor, o cronică a maturizării alcătuite din răni, zgîrieturi, căderi, cioburi, falii, cutremure interioare. Schițele se coagulează în jurul părinților. Mama, plecată de nenumărate ori, atît fizic, cît și emoțional, alienată și recuperată ciclic pînă la despărțirea finală, cea mai grea și mai neverosimilă. Tatăl, artist al momentelor-surpriză, prezență-absentă și maestru al dedublării în „ușurința cu care trecea de la o mimică la alta” și, previzibil, de la o relație și casă la alta. Sînt polii în jurul cărora psihicul adultului continuă să graviteze, nuclee ale existenței ce-l îndeamnă, retrospectiv, la reconsiderări și reinterpretări.
