pe bookhub.ro

În primul rînd că titlul este întotdeauna legat de emoția inițială a acelei scriituri. M ța Vinerii este o sintagmă din gama genitivelor atît de dragi vechilor vorbitori de rom nă. Apoi, este și o parodie la numele meu, și el tot o sintagmă de tip partinic. Doina rusoaicei și m ța consacrată zilei de vineri sînt două povești care se leagă emoțional în laboratorul meu de scriitor. Unul este un pseudonim. Celălalt este un titlu de carte. Dar amîndouă exprimă un spirit european, în care identitatea se clădește pe relațiile de trib, pe apartenență și pe asociere. Sute de ani a fost cu mult mai important al cui ești, decît ce știi să faci. Ți se pare că astăzi e altfel? M-a interesat acest titlu sociologic și personal.
Cît privește sursele de inspirație pentru rețetele din roman, trebuie să spun că ele vin din cărți și din experiența mea de viață. În mod egal. Fiind latinistă, am citit numeroase rețetare medievale, în special zoologii sau botanici, care sînt pline de remedii, superstiții și magie. Dar m-a fascinat deopotrivă bucătăria bunicii mele. Nu gătesc. Îmi place să citesc rețete. În ele se află o informație nu doar bogată, ci trecută prin multe minți de om. O rețetă culinară e un fel de istorie a supraviețuirii. Printre vechile rețete rom nești, este una pe bază de licurici (apud Sim. Fl. Marian), recomandată pentru tratarea prostiei. Arta unei rețete nu stă doar în combinarea ingredientelor, ci și în povestea care o însoțește. Aici de pildă, licuricii trebuie prinși de un orb, iar toată operația presupune un complicat scenariu.