pe lapunkt.ro

Mai întîi am trăit experienţa Vestului care venea la noi, Vestul produselor de consum, muzică, haine, ţigări, băutură, cărţi, filme – plus libertatea „ca acolo” – şi abia după aceea pe cea a Vestului văzut la faţa locului. [...] Îmi vine greu să-mi amintesc cum am descoperit Vestul veritabil acum un sfert de secol, după căderea Cortinei de Fier. Ştiu sigur că, la fel ca toţi bănăţenii, am trăit un şoc atunci cînd fosta Iugoslavie, micul nostru Occident accesibil, s-a transformat într-un teritoriu al războaielor parcă interminabile, ininteligibile şi pline de atrocităţi: nu îmi dădeam seama exact cine cu cine luptă şi pentru ce şi nu puteam pricepe cum s-au putut ucide unii pe alţii oameni care trăiau (cum ni se părea nouă) în pace, unitate şi frăţie unii cu alţii. Masacrarea a mii, zeci de mii de oameni în numele unei etnii, a unei religii, a unei patrii locale m-au zguduit. (Romanul pe care l-am publicat în 2016, Disco Titanic, e rezultatul frămîntărilor mele de atunci şi pînă azi, fiindcă tot n-am reuşit să pricep întru totul ce s-a întîmplat cu oamenii de acolo.) Iar apoi parcă nimic n-a mai fost la fel. Cred că atunci am văzut prima dată fragilitatea unei lumi pe care o credeam stabilă fiindcă doream să fie aşa – spre deosebire de Estul comunist, pe care îl credeam stabil, dar speram să nu fie aşa.