Pînă la ultima pagină romanul lui Radu Pavel Gheo are rînduri excelent scrise. Atmosfera din final este de o seninătate greoaie, căci tocmai cînd sentimentul de neliniște e mai acut, romanul se încheie. Instinctul imediat al cititorului va fi să recitească cartea, să înregistreze toate indiciile și să speculeze din nou și din nou asupra întîmplării de la Disco Titanic. Iată că ultima apariție a scriitorului nu este, așa cum s-ar părea, un roman despre revoluție și comunism, ci poate fi considerat un veritabil roman polițist, unde cititorul urmărește adesea piste false, firul narativ e amînat, întrerupt constant de reactualizarea unor evenimente din trecut, iar crima nemărturisită macină pînă la paranoia personajele textului.
