Nu cred ca am scris pina acum ceva rinduri despre cartile lui Bukowski, dar ma bucur sa incep cu Dragoste la 17,50 $. E unul dintre cele mai bune volume de proza scurta din literatura universala. Trecind peste etichetele atit de des lipite de autor, cartea in sine poate sta pe acelasi raft cu o lunga serie de alte astfel de volume, si nu doar pentru a avea termen de comparatie sau pentru a da un exemplu de „asa nu”. Bukowski a fost alcoolic; da, dar nu doar alcoolic. Sau, mai bine spus, a fost in primul rind scriitor. Mare scriitor. Daca incepi sa-l citesti plecind de la ideea ca ai in fata ochilor un (posibil) volum de literatura excelenta, atunci da, s-ar putea sa nu te impiedici prea tare de limbajul licentios, de scenele destul de pline de mizerie umana sau de baile de alcool in care pare ca se scufunda personajul principal si cu el impreuna si ceilalti. Pina la urma, cineva trebuia sa scrie si despre decadenta spiritului uman si/sau despre abjectiile de care sint capabili oamenii. Proze scurte excelent asezate intre coperti, ma refer aici la succesiunea acestora; sa incepi volumul cu doua dintre cele mai bune povestiri („Asta l-a ucis pe Dylan Thomas” si „Clasa”) e ca si cum ti-ai semna propriul testament literar: cum sa scrii ceva mai bun dupa aceea?
