Apasator si infect, naclait de mizga mizeriei umane, fundalul acestor povestiri frapeaza la prima vedere, dar apoi incepe sa para firesc, incadrind in cel mai natural mod personajele dubioase pe care Bukowski le aduce in lumina reflectoarelor din intunericul in care isi duc traiul. Saracia predomina, perioadele de bunastare sint de scurta durata si, intr-un astfel de mediu, oricit ai vrea sa ramii neprihanit, nu prea ai cum. De altfel, delicatetea, iubirea, blindetea, nu prea se pot regasi in acest calup de proza scurta. Cel mult forme pervertite ale acestora. Una dintre povestiri chiar se intituleaza „Nu esti in stare sa scrii o poveste de dragoste”. Si daca e sa vorbim despre formele dragostei in aceste proze, ea imbraca spectrul carnal in cea mai mare parte a situatiilor si daca ne referim la ceea ce este aparent. Daca privim insa dedesubtul frazelor vulgare, scabroase, regasim dragostea de viata, asa mizera si perversa cum se dovedeste a fi de multe ori. Ceva fascinant si indescriptibil razbate din scriitura lui Bukowski. E simplu sa il etichetezi ca fiind vulgar sau sa spui ca in scrierile sale alcoolul si sexul sint personaje principale. E si asta adevarat intr-o anumita masura, dar daca ai taria si dorinta de a citi in alta cheie scrierile sale, descoperi un spirit genial, revoltat impotriva unei societati bolnave.
