in Romania literara nr. 48

Gh. Sasarman ne propune un roman excelent construit, apelind la formula rodnica a lui „ce-ar fi daca”? Formula definitorie pentru omul predispus la utilizarea neingradita a imaginatiei si la punerea sub lupa gindirii libere a modelelor incetatenite. Imi vin in minte Intermitentele mortii sau Eseu despre orbire, in care Saramago se intreaba ce-ar fi daca oamenii ar inceta sa moara sau daca ar fi cu totii orbi, raspunzind cu sondari adinci in societatea umana, cu valorari psihologice, sociologice, ideologice de mare cuprindere. Dar si mai pronuntat ludicul Angelus al Ruxandrei Cesereanu («Si daca, intr-o buna zi, trei ingeri s-ar pogori peste oras?»). Avem de-a face cu un soi de sociofictiuni, de simulari de contexte-turnesol, in stare sa puna altfel in lumina mentalitati, comportamente, strategii ale puterii. Romanul lui Sasarman are o miza mai indrazneata, mai subversiva. Muritudinea e un dat destinal de care omul nu e raspunzator. Pina la un punct, nici „vremile” nu stau in puterea sa, ci sint efectul unor complicate intreteseri, care il implica fara a-i lasa dreptul de a interveni. Adevarata cronica a mortii lui Yesua Ha-Nozri experimenteaza demontarea unui mit care functioneaza de doua mii de ani.