in Romania literara nr. 49

Naratiunea dinamica tine cititorul de la inceput pina la sfirsit in captivitatea unei respiratii largi, cu toate acestea deloc previzibila, nici plictisitoare. Discursul lui Mircea Pricajan este migalos lucrat, gindit sa mentina un suspans prin curenti narativi abil condusi la suprafata. Ce-i iese de minune lui Mircea Pricajan e felul cum echilibreaza proportiile si cicatrizeaza subteranele. Ramificarea simbolica se contabilizeaza ingenios in Calitatea luminii. Citim istoria unui cuplu cu un copil de 8 luni ce se refugiaza undeva in Apuseni ca sa uite de automatismele parintilor tineri. Povestea din prim-plan, asadar, stringe laoalalta o retea de reziduuri dintr-o legatura ce bate in gol. Avem atit de putini scriitori in imediata actualitate care sa dizolve problematica cuplului atit de firesc, incit, iata, cum se intimpla acum, n-ai cum sa nu tresari triumfator spre cei ce indraznesc sa atace subiectul.