in Orizont nr. 11

Volumul are o structura aparent tematica, insa sectiunile delimiteaza mai mult decit niste directii narative: ele intuiesc o consonanta stilistica care poate scapa unei priviri fugitive. Colectia de prozo-eseuri de fata poseda un capital literar incontestabil si un potential sociologic neasteptat, caci confruntarile se intind pe parcursul a doua epoci distincte din istoria Romaniei, iar profilul politistului nu este unidimensional. Dimpotriva: relatarile par sa demonteze citeva dintre miturile fundamentale despre politistul roman ca figura autista in ceea ce priveste sectorul cultural. In naratiunile adunate in Scriitori la politie intilnim oameni ai legii in postura de amatori de literatura sau chiar cu veleitati scriitoricesti. Insa deliciul cititorului rezida neindoielnic in episoadele cu politisti sau militieni caposi si obtuzi, care potenteaza dimensiunea cathartica a textului si universalizarea raportului cu figura politistului.