pe b-critic.ro

Dar cum e oare sa fii scriitor la politie? «Am auzit, de-a lungul timpului, multe povesti nascute din intersectia scriitorilor cu oamenii legii, spuse de primii. Majoritatea cu haz. Toate cu tilc. De ce n-ar sta o parte dintre ele intr-o carte ? De ce sa nu aflam noi cum relationeaza cele doua categorii sociale cind au contact una cu alta ?», ne informeaza Robert Serban, autorul poeziilor reunite in Putin sub linie, pe care il regasim in dubla calitate, de narator si coordonator al volumului Scriitori la politie. (...) Nu va voi povesti niciuna dintre „declaratiile” lor, trebuie sa fie citite „nemestecate” de altcineva, doar asa va pot garanta un banchet copios! Asa cum nicicind nu s-ar fi putut imagina cind vine vorba de... politie. Nu pot insa sa nu va dau macar citeva indicii: de la povesti cu scoala de soferi, Nefertiti si zile de examen, la trofeul cu Gopo si stari pe Facebook, de la baiatul bun, „ghinionist de serviciu al soselelor”, la drumul spre Rai via Sibiu. Nu lipsesc nici intilnirile „pascale” cu politia, nici politicoasele invitatii la sectie, nici je-m’en-fichisme-urile à la Caraion, nici locotenentii de militie din Constanta. Completeaza lista Timisoara „dementa si nesigura” de la sfirsitul anilor ’90, niste politai, niste hipioti si doua verisoare, o tabara de literatura organizata la Babadag. Se fac, fireste, declaratii peste declaratii, mai ales la Costinesti, se iveste oricind ocazia de a intilni politisti „buni, si rai, si prosti, si absurzi, si neterminati”, se impart injuraturi „in exercitiul functiunii”.