in Familia nr. 11-12

Marta Petreu creeaza un roman confesiv, urmind procedeul psihanalitic al anamnezei. Printr-o lucida si profunda autoscopie, isi exploreaza straturile profunde ale memoriei afective, intr-un act terapeutic eliberator. Scoate la iveala fapte si detalii reprimate de constiinta martorului direct, copilul de altadata, pentru a intelege din perspectiva adultului adevarul crud despre evenimentele si relatiile din propria familie, care i-au marcat destinul. Autoarea nu evita cruzimea in devoalarea intimplarilor si sentimentelor din familie, ostile si nefavorabile initierii copiilor, frustrati de afectiunea parintilor, cu o copilarie viciata de armaghedonul din interior: infruntarea indirjita dintre soti, generata de absenta iubirii, gelozia si fanatismul iehovist al tatalui.