pe bookaholic.ro

Numai ca eu nu ma consult cu BOR-ul cind scriu literatura, dupa cum nu ma consult, cel putin deocamdata, cu regia ascensoarelor. Asa ca eu sint singurul vinovat ca introduc intr-o manastire fondata, chipurile, de Sultana Hristoscoleos, fiica domnitei Casandra a Moldovei, acum 300 de ani, un bibliotecar care citeste Sahih al-Bukhari si alte culegeri de hadith, dar si parabole Zen din Japonia perioadei Kamakura si Zoharul evreilor spanioli, intr-un fel de ecumenism parodiat… Una peste alta, cred ca trebuie scris despre religie fara nici un bigotism si fara vreun avint marxist-leninist. Dar pentru ca intrebarea era in special despre documentare, pot sa zic ca pe de-o parte vreau sa cunosc temeinic lucrurile despre care scriu. Pentru fiecare detaliu pe care il folosesti in carte trebuie sa ramina nefolosite alte zece. Pe de alta, mi-e teama ca aceasta cunoastere ma va pune intr-o camasa de forta, imi va dicta ce se poate si ce nu se poate intimpla. Incercarea de a fi credibil in naratiune poate deveni didacticism, pentru ca viata nu e intotdeauna credibila. Poate din cauza asta uneori pun un personaj sa faca ceva ce stiu ca nu s-ar face cu nici un chip in conditiile date. In fond, nici unul dintre noi nu e asa previzibil pe cit cred ceilalti.